Pesta Micilor Rumegătoare (PMR), este o boală infectocontagioasă, de natură virotică, întâlnită la capre și oi, cu caracter endemic epidemic şi evoluţie supraacută sau acută, caracterizată clinic prin febră, tulburări digestive şi respiratorii, iar morfopatologic prin necroze, eroziuni şi ulcere la nivelul mucoasei digestive şi a căilor respiratorii.

Descrisă prima data de Gargadennec și Lalanne, în 1942, în Coasta de Fildes, pesta rumegătoarelor mici (PRM) s-a extins foarte repede în diferite ţări din Africa şi Asia. În 1989 a fost diagnosticată în Egipt şi în districtul Villupuram din India.

În prezent PRM este semnalată constant pe continentul african (în ţările situate între Sahara şi ecuator), în Asia de Sud-Est şi în câteva ţări din Orientul Mijlociu.

Agentul etiologic este virusul pestei rumegătoarelor mici, încadrat în familia Paramyxoviridae, subfamilia Paramyxovirinae, genul Morbillivirus, un virus ARN având o rezistenţă relativ redusă la acţiunea agenţilor fizici şi chimici, fiind distrus în 60 minute la 50°C, cu o perioadă de înjumătăţire de 2 ore la 37°C,  distrus de ph-ul  ≤4 sau ≥11, foarte sensibil la alcool, fenol şi majoritatea substanţelor dezinfectante, distrus de Hidroxidul de sodiu 2% în 24 de ore, refrigerarea şi congelarea conservând-ul.

Sunt receptive, în condiţii naturale, rumegătoarele mici si în special caprele. Sunt frecvente situaţiile în care boala evoluează la capre, fără ca ovinele să fie afectate. La capre, sensibilitatea cea mai mare o prezintă rasele pitice din Africa de Vest (rasa lagunară, Kirdi, Djallonke etc.), precum şi animalele tinere de 3 – 18 luni.

Este boală virală gravă, care NU AFECTEAZĂ OMUL, dar afectează rumegătoarele mici, respectiv ovinele și caprinele. Transmiterea infecţiei se face, în principal prin contact direct, de la animalul bolnav la cel receptiv şi puţin probabil indirect, având în vedere rezistenţa scăzută a virusului în mediul exterior cu o mortalitate în cazul animalelelor infectate care poate ajunge la 70%. Virusul pătrunde în organism la nivelul mucoasei nasofaringiene.

În caz de apariţie a bolii în ţări indemne se recurge la stamping-out. În ţările în care boala evoluează frecvent, animalele bolnave se izolează si, eventual, se supun tratamentului cu antibiotice pentru prevenirea infecţiilor bacteriene secundare sau se sacrifică. Se aplică dezinfecţia şi vaccinarea animalelor sănătoase.

Primul focar de Pestă a Micilor Rumegatoare din Uniunea Europeană a fost confirmat în Bulgaria, în data de 23 iunie a acestui an, urmat de confirmarea altor noi focare în 28 iunie și 9 iulie.

În contextul epidemiologic european și național privind confirmarea focarelor de Pesta Micilor Rumegătoare, în Europa, la dată de 20.07.2024 – erau confirmate mai multe focare de PMR în exploatații mixte de capre și oi din Regiunea Thessalia – Grecia; în România (Tulcea, Constanța și Timiș), la data de 19.07.2024 –  a fost confirmat primul focar de pesta micilor rumegătoare.

Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Buzău solicită operatorilor economici implicați în activitatea de comerț cu rumegătoare să acorde MAXIMĂ ATENȚIE pentru a își proteja efectivele de rumegătoare mici de această boală.

Totodată, este imperios necesar sprijinul fermierilor din sectorul ovine și caprine şi al cetăţenilor în aplicarea și respectarea măsurilor de biosecuritate, anunţarea imediată a serviciilor veterinare despre suspiciunile la animale pentru a împiedica răspândirea acestei boli pe teritoriul ţării noastre, identificarea şi înregistrarea corectă a ovinelor/caprinelor și gestionarea eficientă a bazei de date, precum și controlul riguros al mişcărilor ovinelor/caprinelor.